Ciuperci umplute, la cuptor

Daca e ianuarie, e Mitinita, daca e Mitinita, e provocare, daca e provocare e musai ceva gatit cu citrice, sau o reteta care sa puna umarul la detoxifiere, sa mai uitam de bunatatile consumate de sarbatori. Eh, tortu` vine mai tarziu. Acum... papam ciuperci :D



Despre ciuperci, numai de bine :) Super-alimente, daruri ale zeilor, carne vegetala... ce mai, sunt foarte apreciate, si pe buna dreptate.
Tema din aceasta luna s-a potrivit cu pofta mea de ciuperci, dar si cu ideea de a manca ceva mai usor in aceasta perioada, chiar daca nu am facut excese de sarbatori.

Nu am cautat o reteta complicata ci le-am preparat cat mai simplu posibil, asa cum mi-a venit.



Intr-o tava pe care am tapetat-o cu hartie de copt, pensulata cu putin ulei, asez palariile ciupercilor (champignon, mai maricele).
Toc 1 ceapa, cat pot de marunt :D si o inmoi in putin unt (cam o lingura), la foc mediu. Peste ceapa calita adaug piciorusele ciupercilor, tocate si ele; las sa fiarba un pic, dupa care adaug putin vin alb, cateva linguri, potrivesc gustul de sare si piper, si, pe finalul fierberii, adaug niste marar tocat, de la congelator (compozitia e destul de scazuta, nu apoasa). Toata afacerea asta a durat cca 10 minute (eh, tocatul nu intra in calcul :P)
Umplu palariile ciupercilor cu compozitia racorita, presar putin cascaval ras peste fiecare si introduc tava in cuptorul preincalzit. La foc mediu.



Dupa 20-25 de minute scot tava din cuptor.



Asez 3 ciupercute pe o farfurie, pentru sedinta foto.



Pentru ca un soare bland indulceste o zi banala de iarna, fug repede afara. Las`sa zica vecinii ca am luat-o razna :)) Ce treaba au ei cu ciupercile mele??



Iata-le, rasfatate de o raza de soare.
V-am zis ca am pus niste frunzulite de patrunjel peste ciuperci? Nu? Ei, va spun acum.